Catedrala Notre-Dame (in trad. "Catedrala Doamnei Noastre ", cu referire la Sfanta Fecioara. Prima caramida de fundatie a fost pusa in anul 1163. In 1182, episcopul Maurice de Sully a sfintit altarul, dar constructia catedralei a durat din 1163 pana in 1250. Constructia cladirii cu cinci nave s-a terminat prin lucrarile de pe fatada vestica, iar pe la mijlocul secolului XIII, prima capodopera a stilului gotic timpuriu era gata. Cu toate ca desenele initiale si strana evocau inca stilul romanic, aici s-au aplicat pentru prima oara solutii arhitecturale specifice stilului gotic.

Fatada dantelata si cele doua turnuri patrulatere de cate 69 m fiecare radiaza echilibru. Intrarea in catedrala se face prin trei porti bogat ornamentate, care evoca simbolurile goticului tarziu. Impresia spatiala in interiorul bisericii este coplesitoare, zidurile ei se inalta pe trei randuri de coloane. De proportii impozante, 130 m lungime, 35 m inaltime, nava principala este impodobita cu statui si picturi.

Notre-Dame este considerata cea mai intunecata catedrala dintre marile catedrale gotice, dar pe buna dreptate, lumina care se filtreaza prin rozetele colorate confera sentimente mistice in penumbra severa.